Gândește pozitiv, dar nu te anestezia

Gândește pozitiv! Dar nu te anestezia cu gândirea pozitivă (forțată, necernută, netrecută prin simțurile tale).

Când ești trist, disperat, frustrat, furios...primul pas nu e gândirea pozitivă, ci acceptarea a ce este: situația, starea ta, momentul. Să-ți trăiești momentul cum e, fără să fugi de ce simți, da și fără să amplifici emoția.

Pozitiv este să nu te pierzi/să rămâi în supărare pe termen lung, nu să nu intri acolo. Când intri să o simți, apoi ieși revigorat e semnul că ai o viață care te preocupă și la care te întorci. Când rămâi acolo e semnul nesănătos că-ți neglijezi viața de mult si n-ai la ce te întoarce.

Mulți oameni au făcut din gândirea pozitivă un tipar decuplat de realitate, la care dacă suntem atenți nu ne ajută cu nimic dacă vine la pachet cu minciuna de sine și anestezia simțurilor. Exact asta ne duce în situații grele. Deci ce ne scoate de acolo e conștientizarea și adevărul.

Să iau la cunoștință prin ce trec, ce simt, ce e. Apoi să caut soluții. Iar soluțiile cele mai bune, vin dintr-un respect față de viață și ce se întâmplă în ea. Acest respect ne obligă să fim optimiști, spunându-ne adevărul. Încurajându-ne cu cuvinte în care credem.

Lăsați gândirea pozitivă forțată și forțați-vă să respectați viața așa cum e (și lumea voastră interioară și cea exterioară).

Lăsați oamenii să fie și triști, frustrați, furioși fără să-i asaltați cu soluții și gândire pozitivă. Nu vă băgați în momentul intim cu viața lor interioară. Sau măcar recunoașteți că e greu să nu dați soluții optimiste rapide pentru că vă e vouă greu să vă simțiți stările, să vă vedeți prietenul apăsat sau să faceți față momentului.

Această recunoaștere deja oferă eliberare și pace. Pentru că e adevăr.

Gândește sănătos/eficient și nu te lăsa descurajat, da gândește pozitiv după ce ți-ai recunoscut toate supărările și ți-ai trăit zonele neplăcute până la capăt. E hrănitor!

Te îmbrățișez!