Grija de viață, pofta de viață

Pofta de viață nu este zgomotoasă. Nu apare ca entuziasm, energie sau dorință de a cuceri lumea. Pofta de viață este un fir subțire, aproape invizibil, care ne ține legați de dimineți, de respirație, de gesturi mici care contează.

Iar grija de viață nu este control, frică sau supraveghere excesivă, ci exact acel mod blând prin care alegem să respectăm viața maturizându-ne și să nu ne abandonăm pe noi înșine.

Trăim într-o cultură care confundă pofta de viață cu performanța și grija de viață cu disciplina rigidă.

Ce este, de fapt, pofta de viață?

Pofta de viață este dorința de a fi aici, de-a fi conectat la nevoile tale, de-a te simți îmbrățișat de ceva mai mare și în siguranță în tine. Nu e pofta de a demonstra ceva, de-a ajunge undeva, ci de a rămâne în contact cu propria existență.

Este acel „da” spus vieții chiar și atunci când nu e ușor, alegerea de-a respecta viața știind că toate se întâmplă cum trebuie, nu cum vreau eu musai.

Pofta de viață se manifestă diferit pentru fiecare, da în general o regăsim în curiozitate, dor, liniște, veselie, sens.

Există perioade în care pofta de viață e intensă și expansivă, și perioade în care e fragilă, aproape imperceptibilă. Ambele sunt normale.

Problema apare atunci când ne judecăm pentru absența ei temporară și începem să ne forțăm să „simțim altfel”.

De multe ori, pofta de viață nu dispare, ea se retrage. Se ascunde atunci când suntem suprasolicitați sau când n-am avut o vreme îndelungată grijă de viața proprie, iar epuizarea ne arată că ceva nu respectăm/nu facem bine.

Grija de viață = limbajul omului matur

Grija de viață nu înseamnă să ne ferim obsesiv de durere sau de risc. Înseamnă să ne respectăm limitele reale, dar să ne depășim problematicile unde suntem putincioși și să ne tratăm viața ca pe ceva prețios, nu ca pe o resursă infinită.

Grija de viață apare atunci când:

• ne odihnim înainte să ne epuizăm

• mâncăm nu doar „corect”, ci cu atenție față de corp

• alegem relații în care putem respira (să fim noi înșine)

• ne permitem să fim obosiți fără să ne disprețuim

• să cerem ajutor fără rușine

• suntem sinceri cu noi și cu ceilalți

• îngrijim și respectăm spațiile în care trăim

• respectăm oamenii din viața noastră

• ne abordăm lumile interioare întunecate și ne străduim să facem bine, nu să fim bine (ca stare)

A avea grijă de viață este un act de maturitate, iar consecința acestei preocupări naște poftă de viață.

Relația dintre pofta de viață și grija de viață

Pofta de viață fără grijă devine consum. Ardem intens, dar ne stingem repede.

Ne aruncăm în experiențe, proiecte, relații, dar fără să ne întrebăm ce vrem și de ce, ce știm și ce nu, etc.

Grija de viață fără poftă devine supraviețuire. Funcționăm corect, ordonat, sigur, dar fără bucurie, fără sens, fără vibrație.

Echilibrul apare atunci când cele două se întâlnesc:

• când avem grijă de viață tocmai pentru că o iubim,

• când căutăm bucuria fără să ne distrugem,

• când ne protejăm fără să ne închidem.

Pofta de viață ne spune „vreau să trăiesc”, iar grija de viață adaugă „și vreau să trăiesc bine”.

De ce ne pierdem pofta de viață?

În general se pierde când nu ne asumăm responsabilitatea propriei maturizări și nu avem grijă de viața noastră fiind responsabili de ceea ce putem face.

• Când facem prea mult zgomot,

• Avem prea multă presiune,

• Mult prea multe așteptări,

• Prea puțin spațiu pentru adevărul pe care-l putem înțelege.

Pofta de viață se pierde atunci când ne pierdem pe noi și respectul față de viață.

Când nu mai știm ce ne place, ce ne doare, ce ne obosește. Când suntem în roluri care nu ne reprezintă sau în ritmuri care nu ne aparțin.

Pofta de viață nu trebuie „creată”. Ea trebuie ascultată. Să nu mai ignorăm micile momente care ne aduc sens și sunt importante pentru noi. Iar în paralel...să nu căutăm sensul, ci să dăm noi sens lucrurilor prin grija pe care o avem ca să ne maturizăm.

Uneori, grija de viață începe cu lucruri mărunte:

• să încetinești,

• să nu te mai minți

• să respiri conștient

• să spui „astăzi e suficient”

• să tragi de tine sa faci lucruri importante pentru tine și fără stări bune

• să faci un lucru care nu aduce rezultate, ci plăcere,

• să stai cu tine fără distrageri.

Pofta de viață nu se întoarce prin forță, ci prin siguranță. Când corpul și sufletul simt că nu mai sunt împinse și sufocate de minciună, superficialitate sau presiune, ci susținute prin decizii, atenție și conectare, viața începe din nou să curgă.

Pofta de viață și grija de viață nu sunt opuse. Sunt parteneri. Una dă direcție, cealaltă dă stabilitate. Una ne face să simțim, cealaltă ne ajută să rămânem.

A trăi cu adevărat nu înseamnă să fii mereu bine, ci să fii prezent la ce este, cu alegerea constantă de-a te maturiza. Să alegi viața nu doar când e frumoasă, ci și când e fragilă, grea, de neînțeles.

Iar a avea grijă de viața noastră maturizându-ne este cea mai profundă formă de iubire pe care ne-o putem oferi.

Vă îmbrățișez!