Metacogniția
Gândirea despre gândire
Nu ne încurcă lipsa inteligenței, nici faptul că „nu știm suficient”, ci felul în care gândim (sau nu gândim mai bine zis) despre propriul nostru gândit fără să ne dăm seama.
Metacogniția este gândirea despre gândire, observarea modului în care gândești și de ce. Este ca o pauză mică între impuls și reacție.
Metacogniția înseamnă să observi cum ajungi la o concluzie, nu doar concluzia.
Să vezi ce poveste îți spui înainte să spui „nu pot”, „nu e momentul”, „nu are rost”, „așa sunt eu”.
De multe ori nu suntem blocați de realitate și neputința de a-i face față, ci de automatisme. De comportamentele pe care le avem inconștient fără să ne punem problema de ce facem asta și nu altceva, de gânduri vechi care rulează singure și pe care le confundăm cu adevărul.
Metacogniția apare în momentul în care îți spui:
„Stai puțin. Acesta e un gând. Nu neapărat un fapt.”
E suficient să vezi gândul în primă fază.
Când observi cum gândești, începi să vezi și de ce faci ceea ce faci.
De ce amâni.
De ce eviți.
De ce te rigidizezi
De ce te pierzi în explicații, în loc să faci un pas mic, imperfect, dar real.
Metacogniția cere prezență. Măcar un pic.
Nu trebuie să fii „mai bun/bună”, ci mai conștient/ă de mecanismele tale.
Să observi dacă funcționezi din frică sau din alegere, din obișnuință sau din claritate.
De multe ori credem că trebuie să ne înțelegem complet ca să putem acționa, dar în realitate, de cele mai multe ori claritatea apare după ce acționăm puțin diferit. După ce facem ceva conștient.
Metacogniția e acel moment în care te întrebi:
„Ce se întâmplă acum în mintea mea?”
„Ce presupunere fac?”
„Este aceasta singura variantă sau doar cea mai familiară?”
Și apoi alegi.
Poate aceeași decizie.
Poate una ușor diferită.
Dar de data asta, nu mai ești pe pilot automat.
Acest exercițiu de auto-observare ne transformă, căci acele clipe mici în care ne vedem gândurile și nu le mai lăsăm să ne conducă automat, ci luăm decizii mai conștiente…devin surse de autocunoaștere și revelații.
Iar restul, claritatea, curajul, direcția...vin din mers, pe măsură ce te observi, decizi, apoi evaluezi deciziile și alegi din nou.
Vă îmbrățișez