Respiratia - locul unde mă întorc la mine
Mult timp respiram automat, grăbit, superficial, mai ales în momentele în care eram speriată, obosită sau copleșită. Să observ asta a fost totuși un plus, iar așa am putut să văd și câte feluri de-a respira există, în funcție de starea pe care o aveam.
Respirația conștientă a apărut în viața mea natural, ca o nevoie: de-a mă simți din nou în siguranță în propriul corp.
Ce înseamnă pentru mine respirația conștientă:
Înseamnă să mă opresc.
Să observ că sunt aici.
Să simt cum aerul intră și iese din corpul meu, exact așa cum e el în acel moment.
Uneori respir sacadat. Alteori abia îndrăznesc să inspir. Și e ok. Sunt multe feluri de respirație, iar uneori doar fiind atenți cum respirăm putem obține date relevante despre starea noastră.
Respirația vindecătoare începe exact de unde sunt, nu de unde cred eu că „ar trebui” să fiu.
Ce se întâmplă în corpul meu când respir conștient, atentă:
umerii mei coboară fără să-i forțez
maxilarul se relaxează (și un alt truc aici e să-ți relaxezi buzele si maxilarul, iar respirația se va armoniza automat să fie mai lină, relaxată))
inima încetinește
gândurile nu mai aleargă haotic
Prin respirație atentă corpul primește un mesaj simplu și profund:
„Nu e pericol acum.”
Pentru mine, asta face respirația: traduce siguranța într-un limbaj pe care corpul îl înțelege.
Prin respirație mai atentă am învățat:
să nu mai fug de emoții
să le las să fie, fără să mă pierd în ele
să creez spațiu în interior
De multe ori, dacă sunt copleșită de ceva doar respirând lent câteva minute, simt cum valul emoțional trece, fără să mă mai înece.
Mintea mea avea tendința să plece:
în viitor, în scenarii, în „ce-ar fi dacă”
Respirația era o ancoră bună atunci, căci dacă sunt atentă cum respir, mintea nu mai poate rătăci la fel de mult.
Nu dispare complet zgomotul interior, dar devine mai blând, mai tăcut și mai locuibil.
Efectele în corp a respirației conștiente/atente:
dormi mai profund
tensiunile din corp se dizolvă mai ușor
digestia e mai calmă
oboseala se diminuează
Multe dintre stările noastre fizice sunt de fapt stări nervoase, iar respirația conștientă este o formă de autoreglare.
Când lumea e prea mult: prea zgomotoasă, prea rapidă, prea invazivă…respirația e unealta la îndemână de-a te regla și întoarce în interior, unde e mai liniște, este una dintre puținele practici care chiar funcționează când ești suprastimulat.
Când respiri puțin mai conștient, nu mai ești doar „un cap plin de gânduri”, ci ești un corp viu, prezent, conectat, iar respirația atentă e forma cea mai simplă de rugăciune.
Respirații simple pe care le folosesc des:
Respirația abdominală: când sunt neliniștită
Inspir în burtă, expir lent. Atât.
Respirația 4-6: când apare vreun factor stresant
Inspir 4 secunde, expir 6. Expirația mai lungă mă liniștește imediat.
Respirația observată: când nu am energie
Nu schimb nimic, doar observ.
Respirația conștientă nu cere vreo tehnică specială sau a deveni „mai bun(ă)”
Respirația este despre a fi mai aproape de tine, îi un act de blândețe, o pauză.
Un „sunt aici” spus corpului tău.
În concluzie...inspiră, expiră...și lasă viața să fie așa cum e.
Te îmbrățișez!